tongue piercing.

Piercinguri în limbă. Durere? Nu. Tortură? Nu.
Cică doare. Da' nu doare. Nu mă doare. Cel puţin nu mă doare deoarece am doar de câteva ore aşa ceva în limbă.
E verde. Iubesc verdele. Iubesc piercingul.
Nu pot vorbi. Sunt sâsâită. Ai face pe tine când te-ai vedea cât ma chinui să pronunţ "mississippi".
Am încercat să mănânc, dar nu pot. A naibi pierce.
Pain.
Simţi doar o împusătură. Asta dacă eşti deştept şi te gândeşti la limba ta.
Nu am voie să fumez. Eu mor. De fapt, nu o să mor. E doar o expresie. O să mor de bătrâneţe sau călcată de o broască.
Vreau tijă scurtă. Asta îmi ajunge până în ceru gurii.
Nu am voie să mă joc cu el.
Nu am voie să mănânc lactate. Adio activia! Mi-a părut bine! Sayonara.
Nu pot mânca fruce! WHAT?! O să stea merele din bucătărie de formă acolo până pot mânca calumea.
L-am făcut pe gratis. De fapt, l-am făcut pe o ţigară. Dar nu pot să-mi iau ţigări ca n-am bani.
Vreau bani.
Vreau tobe.
Dar asta n-are legătură.
Fac eu o altă listă.
Cândva..
Acum revenind la piercing.
Am citit prea multe. Muult prea multe.
De ce? Pentru că faceam pe mine înainte să mi-l pun cu adevărat.
Îl vreau din 2007, la salon, dar salonul e muist şi nu face la puştoaice de 14 ani.
Mi-am bătut capu să aflu ce fel de branula trebuie. Gri. Verde. Portocalie. Am luat gri. Eu voiam rainbow.
Câcat.
Vreau să treacă astea 3 zile.
Vreau mere.
Vreau îngheţată!
Vreau să mânc. Că nu pot să mânc.
Pain. Pain. Panică. Panică.

Durereee.
I'm so dark.
But I'm not so emo.