Friday, April 30, 2010

Jurnalul lui Chris. Weekend cu mama. 5

BLOG
Deci să ne reîntoarcem la dava, adică la heroină. Minunata mea aventură cred că a început cu faptul că uram pe toată lumea. Nu aş putea spune că aveam cea mai fericită situaţie acasă, dar nu ăsta a fost neapărat motivul care a dus la experienţa mea cu heroina. Oricum, de pe la 12-13 ani simţeam că ceva nu e în regulă şi că de fapt nu îmi găsesc împlinirea în nimic. Pe la 14 ani eram ceea ce se poate numi o adevărată rockeritză, cu toate accesoriile de rigoare, dar trebuia să stau acasă tot timpul şi să am grijă de nepotzica mea, care avea un an. Mama fiind plecată în Spania la muncă de când eu aveam trei ani, eu am fost crescută de sora mamei şi de soţul ei, adică unchiul meu. Nu aş putea spune că am avut cea mai fericită relaţie cu ei sau cu verişorul meu. Mătuşa mea este o femeie bună şi înţelegătoare, dar unchiul cred că a provocat ruptura mea de familie şi dorinţa de a fugi de acasă, ceea ce de altfel s-a şi întâmplat.
Conflictele s-au adunat din mai multe... în principal pentru că nu mă acceptau pentru ceea ce eram, criticau mereu, şi el şi verişorul meu, dar mai ales el, tot ce fac, nu aveam voie să ascult muzică, nu aveam voie să port hainele pe care le voiam. Unchiul meu voia să mă oblige să port fustă, mereu ţipa la mine când mă vedea în blugi, sau în blugi şi tricou negru, costumaţia me favorită. Şi multe multe alte conflicte, care au dus la fuga mea de acasă. Am fugit şi pentru că vroiam să gust adevărata libertate, să văd lumea, de mult visam la momentul în care o să fiu liberă şi independentă, şi eram convinsă că voi reuşi şi că în câteva săptămâni îmi voi găsi şi o slujbă şi că totul va fi ok.
Cu şcoala nu mă înţelegeam prea bine, având în vedere că nu aveam absolut nici un prieten acolo, eram o fire mai interiorizată, şi mi se părea mereu că toate colegele mă urăsc, că nimeni dintre colege sau dintre colegi nu mă va accepta niciodată, şi că eu în ochii lor sunt oricum o ciudăţenie. În mare parte, şi din cauza muzicii pe care o ascultam, şi pe care ei nu puteau să o înţeleagă. Marylin Manson, Coma, rock, metal... aveam câţiva prieteni mai mari cu care mă întâlneam ocazional când reuşeam să fug la concerte, dar concertele erau nişte evenimente foarte rare în viaţa mea de atunci, şi mereu visam să fac cumva ca la sfârşitul săptămânii să ajung în Fire sau în Expirat, fericirea mea se concentra în acele câteva ore de libertate, în care uitam de tot şi ascultam muzica. Aceşti prieteni ai mei obişnuiau să mă aducă acasă cu motocicleta, ceea ce în perioada aceea îmi plăcea la nebunie, dar când unchiul meu a observat că sunt adusă seara cu motocicleta acasă mi-a interzis vreo 3 săptămâni să mai ies.
De cele mai multe ori, trebuia să am grijă de gospodărie, de nepotzică şi unchiul meu îmi găsea tot felul de îndatoriri în casă astfel încât niciodată nu reuşeam să ajung nici la concerte, sau nici măcar să mă întâlnesc cu prietenii. Mă simţeam prizonieră şi eram din ce în ce mai disperată, aşa că până la urmă am fugit. Unchiul meu îmi vorbea şi se purta atât de urât în ultima vreme încât nu puteam să mai suport să stau în acea casă, şi mam gândit atunci că şi dacă va fi să ajung în şanţuri, şi va fi mai bine decât să mai stau în casa aceea.
OFFBLOG
Mda, gluma preferată a lu unchiu-miu auzi cristino ştii cum e sexu prima dată? ca durerea de măsea. Ştii de ce? Te doare, da nu vrei să ţi-o scoată!!!, băga-mi-aş picioarele-n capu lui. Şi fazele alea cu fusta, băga-mi-aş picioarele-n el de libidinos. Nici nu înţelegeam atunci, mai târziu mi s-a făcut filmu, de ce vroia el tot timpu să mă vadă în fustă că vezi doamne o fată nu e frumos să umble în blugi că o urâtzeşte fmm de handicapat burtos.
BLOG
După ce am fugit, s-au întâmplat unele lucruri mai puţin optimiste decât mă aşteptam, dar am avut noroc că am cunoscut pe cineva care a putut să mă ajute, cineva pe care l-aş putea numi protectorul meu în perioada aceea, şi care a avut grijă de mine o perioadă. Dar pentru că vroiam în continuare să mă descurc singură. Mi-am făcut un grup de prieteni care m-au ajutat foarte mult în vara aceea, şi datorită lor am dus sarcina cu bine la capăt. La început am petrecut toată vara u ei la mare şi cred că a fost cea mai frumoasă vară din viaţa mea. Apoi în iarnă am născut-o pe fetiţa mea, Andreea, dar în trei luni datorită unui accident, prietenul meu de atunci, cu care vroiam să o cresc pe Andreea, a murit. Am fost nevoită în scurt timp s-o dau pe Andreea la un centru de plasament, pentru că nu puteam să am singură grijă de ea, dar niciodată nu am părăsit-o.
OFFBLOG
Frate deci dacă citesc povestea vietzii mele în cinci rânduri zici că mă cheamă Hiroshima. Ce film prost.
Mă doare mâna de la atâta scris. Asta nu mai sforăie, s-a trezit. E aproape 10. La 10 fix îl sun pe Glontz. Sper să-mi răspundă.
Nu mi-a răspuns. Am sunat zece minute încontionuu şi era şi să mă prindă cu telefonu. Fuckfuckfuckfuckfuck. Mai sun la 12.
Mă omoară cu fazele astea. Chiar nu cred că Johnny totuşi ar fi în stare să facă ceva nasol de genu crime şi din astea. Pur şi simplu nu aude telefonu idiotu.
Nu mai vreau să stau aici. Vreau să mă teleportez direct la Andreea. Mi-e dor de ea de mă cac pe mine.
Panică.
Ce trip prost. O să mai fac o scetziune pe lângă blog, cu tripuri. Doar că la aia îmi trebuie viteză de scris tată că am şi tripuri care se consumă într-o secundă şi zici că au durat un an, nu ai timp să îl scrii că începe altu. Dacă s-ar inventa eventual un aparat de conectat direct în cap să transmită live ce se întâmplă acolo mi-aş face multiplex să mă piş pe ele mall-uri. Până la urmă, nu suntem pe lume decât eu şi tripurile din capul meul. Asta poate să fie şi o melodie.
Nu suntem pe lume decât eu/
Şi tripurile din capul meu.
Ok, pauză. Mă dor mâinile.
Nu pot să fac pauză pentru că nu am ce să fac. Sunt plină de draci.
BLOG
Să revenim cum spuneam la dava. Prima dată când eu personal am auzit de heroină, am auzit de la doi prieteni care în perioada aceea stăteau la mine şi la prietenul meu de atunci. La el stătea mai multă lume atunci care nu avea pe unde sta, iar ei veneau, aşa cum mi-am dat seama mai târziu, atunci când fugeau de acasă ca să se reapuce de droguri.
Aceşti prieteni aveau o viatză mai ciudată, şi pe mine m-a impresionat destul de mult povestea lor. El avea peste 30 de ani, dar arîta extrem de slab şi cu obrajii supţi şi cu ochii înfundaţi în orbite, ea era şi ea extrem de slabă. El avea patru copii, şi ea era nevasta lui. El era de mai mulţi ani pe heroină, cu reveniri şi lăsări şi reveniri, ea numai de un an sau doi. Copiii erau la mama lui, avea patru băieţi şi mama lui, adică bunica lor, avea grijă de ei.
El avea o poveste mai lungă, pe care mi-a spus-o într-o zi. Oricum, când i-am cunoscut şi veneau să stea la noi, adică la mine şi la M2, săteau câteva zile şi apoi iarăşi dispăreau. El avea un frate care urma să îşi deschidă un studio de muzică de hiphop, underground, de înregistrări, şi urma să facă bani cât să scoată toată familia din sărăcie. V., adică el, urma să lucreze în acest studio. Şi V. şi nevasta lui îşi propuseseră să se lase de heroină şi să încerce să ia compiii la ei, când V. se va anaja pentru fratele lui la studio. Eu nu ştiam ce este cu drogul ăsta, ştiam doar că e foarte grav şi că trebuie să mă feresc, dar nu cuinoscusem pe nimeni până atunci, de fapt cred că undeva în mintea mea mi se părea că oamenii pe heroină nici nu există, şi că nu aş putea să mă întâlnesc cu nici unul adevărat, pentru că ei nu există decât în cărţi sau în filme de genul Trainspotting. Zombies, cum v-am zis. Când vedem filme cu zombies nu ne gândim că ei există cu adevărat, dar ne e frică de ei când închidem seara uşa la casă.
Când am aflat despre faptul că V fusese pe heroină, l-am întrebat despre asta. V. mi-a spus că se lăsase şi că acum era pe metadonă, care e ceva care te ajută să te laşi de heroină. Mai tâztiu am aflat că minţea şi că pentru că nu a reuşit să ia metadonă de la spital, a trecut înapoi pe dava. Între timp, am aflat şi că metadona nu e neapărat soluţia cea mai fericită, pentru că de fapt e la fel ca heroina. Doctorul pe care l-am consultat aici la Obregia îmi spune că metadona este de fapt o metodă de harm reduction, ca să îi ferească pe conumatorii dependenţi de riscuile îmbolnăvirii de SIDA şi de riscurile vieţii perciuloase în lumea dealerilor, şi a mafiei stradale.
Dar să mă întorc la prima dacă când am aflat ce înseamnă heroina şi să încerci să te laşi de ea. V. a fost cel care mi-a descris pentru prima dată ce înseamnă să încerci să te laşi de heroină: "vrei să ştii cum e când eşti în sevraj după heroinp? Imaginează-ţi cea mai mare durere de dinţi pe care ţi-o poţi imagina. Şi după ce ţi-o imaginezi, imaginează-ţi că o simţi pe fiecare milimetru din corpul tău. Oricum după prima perioadă nu mai simtzi nici o plăcere la heroină. Ai nevoie de ea ca să potzi să te dai jos din pat şi să te speli pe dintzi şi să trăieşti. Da' oricum nu mai ai viatză. Ea te conduce. Dacă n-o iei când îţi cere corpul, intri în sevraj."
Mie mi-a fost foarte milă de el şi de nevasta lui, îi consideram nişte animale, nu nişte oameni cu probleme. Pe urmă, în timp, am observat că V. şi soţia lui veneau la noi şi stăteau câteva zile şi apoi dispăreau şi se întorceau după un timp. Pentru că ştiam că ei în mod natural stau şi ei la părintzii lui V., l-am întrebat pe prietenul meu de atunci ce se întâmplă. Până la urmă, el mi-a mărturisit că uneori ei vin la noi ca să îşi bage în venă, pentru că părinăţii lui V. ar putea să se prindă, ştiind foarte bine prolema. Mi-a spus că de fapt nu s-au lăsat şi că la noi găsesc mai multă linişte, şi că uneori au nevoie de liniştea asta. Nu ştia nici el dacă chiar se vor lăsa aşa cum au promis. El mi-a spus atunci un lucru pe care din păcate îl îmţeleg abia acum: că de dava nu poţi să te laşi. Eventual faci pauză, da dacă eşti dependent, dependent rămâi pe viatză. Aşa mi-a spus şi doctorul de aici, de la Obregia. Atunci însă nu am dat prea mare importantză.
Când am aflat că V şi prietena lui încă mai luau heroină, m-am uitat la ei cu curiozitate. Ţin minte că atunci când veneau aveau salteaua lor preferată, pe care se întindeau dupa ce băgau. După ce au văzut că am aflat, nici eu nu s-au mai ascuns, pentru că, aşa cum vă spuneam, davaua te face să nu te mai intereseze oricum ce crede lumea despre tine. Ţin minte că mă uitam cu curiozitate cum îşi pregătesc drogul, cum dizolva praful în linguriţă, cum îşi caută venele, introduc acul, trag puţin sânge, ca să vadă dacă au găsit vena, şi apoi îşi injectează tot lichidul acela maroniu în venă. El îşi băga şi lui, şi tot el îi băga şi ei. Apoi se lăsau pe spate şi stăteau unul lângă altul, îmbrăţişaţi. Îi consideram nişte oameni pierduţi, şi mă gândeam că eu nu o să fac niciodată aşa ceva, dar nu pot acum să nu îmi dau seama cu câtă curiozitate mă uitam de câte ori îşi băgau acul în venă. Eu în perioada aceea eram însărcinată cu Andreea, şi nici prin cap nu îmi trecea că aş putea ajunge vreodată la fel ca ei. Deşi acum îmi e clar că atracţia există încă de prima oară când am văzut acul.
OFFBLOG
Unşpe.
La 12 jumate îl sun.

Thursday, April 29, 2010

blondă cu cultură generală europeană.

ok, deci am văzut cea mai mare prostie ever.
o blondă din America habar n-are care e ţara capitalei Budapesta.
zice că acolo vorbesc franceză.
că Budapesta e capitala Franţei.
HAHAHHAHAHHAHAHAHHAHAHA.
ce?!
de când?
de Turcia a auzit, da' de Ungaria n-a auzit.
plus că Budapesta e chiar tare din cate poveşti am auzit eu şi din poze.
o să fac facultatea acolo, deşi în loc să vorbesc maghiară corect, eu zic doar înjurături.
că doar dăă! alea le ştie tot prostu.
deci revenind la blondă şi să mă las pe mine la o parte..
E BLONDĂ!!
mi-e ruşine că am fost blondă!
cu asemenea blonde proaste în America aş muri pe loc.
până şi varmea care tot blondă e, ştie răspunsul.
dăă O.o Hamerica.
na şi link de la video.

nu am idee.

sunt in cea mai mare pană de idei de până acum.
chiar nu mai am nicio idee despre ce mamanaibii să mai postez pe blog.
mi-e lene.
plus că mi-e şi somn că mai nou sunt toată ziua afară.
mâine sunt de după-masă.
WTF?!
I hate school.
I simply hate schoooooool.
who the fuck invented this shit?
hate hate hate.
huooooo.
bla bla bla.
cine îmi dă nişte idei despre ce să postez?
cred că mă apuc să postez ca proasta, deşi îmi vine să-mi mănânc ochii la cât de somn mi-e.
mă doale bulta. :o3
şeau. :o3

Friday, April 23, 2010

timp.

mi scuzi că n-am mai postat de mult, dar am avut calculatorul şi chefu stricat şi nu am putut posta.
o să mă revanşez cu câteva comentarii noi. :]

Tuesday, April 13, 2010

swedish name generator.

Owkeii, deci o altă poponărie de nume. De data asta şi în suidiş.
Link: http://rumandmonkey.com/widgets/toys/namegen/826/

Ce nume aveţi voi?
Eu am Elisabeth Henriksson.
I feel like.. mndyeah...

Monday, April 12, 2010

Phineas şi Ferb. Disnep.



Phineas şi Ferb
este un desen animat produs de Disney în care este vorba de doi băieţi dintr-un oraş numit Danville; ei nu au nimic de facut în vacanţa de vară până când se gandesc să-şi petreacă timpul în stilul lor, mai au un singur obstacol: sora lor.

  • Phineas Flynn este un amator de distracţii reprezentat cu capul triunghiular. Lui îi vin cele mai multe idei în scopul de a elimina plictiseala zilelor de vară.
  • Ferb Fletcher este fratele vitreg geniu al lui Phineas, punând în practică fiecare plan născocit de Phineas pentru a se distra în zilele plictisitoare de vară. Nu vorbeşte mult, având o voce cu un aspect britanic fiind de origine engleza. Are cunoştinţe de mecanică şi electronică.
  • Perry este animalul de companie al lui Phineas şi Ferb. Este un ornitorinc verde care lucrează la o agenţie secretă pentru oprirea răului. Intotdeauna este convococat la o misiune de catre Maiorul Monogram. Este trimis la doctorul Doofenshmirtz pentru a-i opri planurile viclene. Phineas si Ferb nu stiu ca Perry este un geniu si ca ii opreste planurile pentru cucerirea lumii ale lui Doofenshmirtz.
  • Candace Flynn este sora adolescentă de 15 ani a lui Phineas şi Ferb, care incearca mereu sa-i pârască pe fraţii ei, dar de fiecare dată nu reuşte.
  • Dr. Heinz Doofenshmirtz altfel Dr. Doofus sau Doof este un om de ştiinţă pasionat de conducerea lumii. Este personajul negativ pe care Perry trebuie să-l învingă. Se dovedeste ca avand probleme psihice din cauza traumelor care le-a avut in copilarie. Intr-un mod cu totul special ii arata lui Perry planurile sale malefice care sunt intotdeaua impiedecate de catre amuzantul si geniul ornitorinc.
  • Isabella Garcia-Shapiro este cea mai bună prietenă al ui Phineas şi Ferb. Este şefa unei echipe de cercetaşe. Îi ajută la nevoie întodeauna pe Phineas şi Ferb şi este de obicei în locurile unde sunt şi ei. Îi place de Phineas, dar acesta nu ştie. Ea intră mereu în scenă cu expresia "Ce mai faci?"
  • Linda Flynn este mama lui Phineas şi Candace, vitrega pentru Ferb. Ea e măritată cu Lawrence Fletcher. A fost o mare cântăreaţă pop în anii 80.
  • Lawrence Fletcher este tatăl vitreg lui Phineas şi Candace şi tatăl lui Ferb, este un arheologist din Anglia. Îşi ţine toate memoriile şi comorile într-o trusă de unelte. Ziua de căsătorie cu Linda Flynn este 15 Iunie.
  • Vanessa Doofenshmirtz este o adolesecentă de 16 ani. Este fiica doctorului Doofenshmirtz. Se aseamănă cu Candace încercând să-i spună mamei sale că tatăl ei este un geniu malefic.
  • Jeremy Johnson este iubitul interesat de Candace. Lucrează la un local. Coincidentic, lucrează în locuri în care familia Flynn le viziteaza, ca exemplu: în episodul "Candace loses her head" Jeremy s-a întâlnit dintr-o coincidenţă cu familia Flynn.
  • Maiorul Francis Monogramă este şeful lui Perry, îi descrie misiunile cu informaţii importante pe care le obţine. Comunică cu Perry printr-un monitor montat în camera lui supersecretă.
  • Stacey este prietena cea mai bună a lui Candace şi mai mereu îşi petrece timpul cu ea. În unele episoade încearcă să o ajute pe Candace prin a îi descoperi planurile celor 2 fraţi dar ea este fascinată de ceea ce au construit şi se implică în joc. Este o fată veselă şi naivă.

Cel mai kewl (kewl=cool, băăi inteligentule) desen posibil.

Later edit: se pare că deja a apărut in USA şi al treilea sezon, ceea ce însemnă că va ajunge şi în România curând.

preferinţe (muzicale).


Ok, am foarte multe melodii care le ador şi le-aş asculta până aş muri, dar o să înşir doar câteva (sper să nu trec de 15) şi motivul de ce ador melodia.

Ştiu că cineva *simţite-ai* o să comenteze la topul meu, da' asta ascult eu ;;) . Eu nu mă iau de muzica voastră, nici voi de a mea.

Start.

1. Kerli - Walking On Air.
E superbă melodia. Kerli are o voce foarte cute, arată foarte cute (apăi ştii, dacă zic că cineva-i cute şi din întâmplare e fată, nu înseamnă că sunt lesbi). O ador şi va rămâne prima în top multă vreme.
2. BlessTheFall - Higinia.
Ok, obsesia după melodia asta e de vreo jumătate de an. Pur şi simplu ador versurile, vocea lui Craig, videoclipul şi pe Craig. (Craig Mabbitt) Îmi place şi ce videoclip au făcut ei înainte de a filma clipul cu adevărat, dar ăla îl voi posta altădată, dacă nu uit. Geniali băieţii!
3. Eyes Set To Kill - Heights.
Înainte nu am ascultat ESTK, de proastă. Chiar de proastă. O săptămână întreagă doar melodia asta am ascultat-o. Păcat că nu am descoperit-o mai de mult, e genială, vocea tipei e genială, îmi place şi partea screamo, da' cam zici că vomită. Da' e screamo, deci scuzăm.
4. Sleepy Rebels - Looking Glass.
Nu ştiu de ce ador melodia. O ştiu din filmul Weekend cu mama. Şi în film se potriveşte. Şi sunt versuri simple şi cute. Deşi e cam de adormit, fix melodia asta nu mă adoarme, lol.
5. Asking Alexandria - Final Episode.
OH, MY GOD! Really oh, my god. Ador melodia. Ca şi pe celelalte. Îmi place că are mai multe părţi screamo (ceea ce face cam greu de cântat melodia, sometimes, pentru mine) decât părţi în care cântă normal. Îmi place şi versul "Your knife, my back. My gun, your head!". Asta i-o dedic la mulţi, la ăia care mă urăsc, la ăia care mă copiază, la ăia care vor să fie ce nu sunt, la ăia care se cred feimăs şi nu sunt. Citez: "You need a doctor, baby, your scared?". Inchei citatu.
6. BrokeNCYDE - FreaXXX.
Finally, ajungem şi la BrokeNCYDE. Se7en e hot. Fooarte hot. Se vede că sunt versuri făcute de el. Let's get fucking freaky now! Man brain. Mnyeah..
7. BlessTheFall - Guys like you make us look bad.
Cam lung numele, că-mi ia mult până să mă gândesc la nume, dar e genială melodia. E genial şi videoclipul. Mai demult era mai sus în top, dar acum m-am obsedat de alte melodii, deci mai cade din top.
8. Lady GaGa - Bad Romance.
Oooo. Yeah.. Ooohoo. Nu ştiu ce caută Găguţa în topul meu, dar la cât de feimăs e, asta e cea mai reuşită melodie a ei. (Telephone mai are până să urce în top)
9. All Time Low - Weightless.
Nu ştiu, o ador pur şi simplu. Ador vocea vocalistului şi versurile.
10. Rammstein - Moskau.
Eram înainte obsedată de Pussy, dar după mă crede lumea bitchi că ascult Pussyyyyy şi am revenit la vechea melodie Moskau. E dăspre Rusia, e dăspre nu ştiu. Că nu mai ştiu germană.
11. The GazeTTe - Filth in the beauty.
Probabil cea mai genială melodie a lor. Ador ritmul, ador partea cu datul din cap. Şi ador japoneza.
12. An Cafe - Natsu Koi Natsu Game.
Ok, chiar nu-mi pasă dacă-i faceţi poponari, gay, băieţii care sunt fete, sau mai ştiu eu cum. Sunt geniali. Deşi versurile sunt porcoase, e genială melodia. Şi Kanon e secsy în video.
13. Elloptak az Oroszok a Tankot.
Adică ruşii au furat tancu. O fi melodia asta în maghiară şi nu înţeleg decât doar refrenu, e a naibi de amuzantă, deşii la început credeam că e enervantă, am ascultat-o şi mi-a plăcut, lol. Nice, right? Right.
14. You me at six - If I were in your shoes.
If I were in your shoeeees, i'll run nuştiucâtemile pân' la tineee. Bassistu e bunocu trupei. YMA6 sunt geniali, şi îmi place vocea lui Josh.



Aşa, am terminat. Ca să nu trec peste 15. Nici nu sunt 15. O să mai fac un top de preferinţe şi altădată, cu restu melodiilor, care nu le prea ascult, dar sunt printre preferate. :]

Sunday, April 11, 2010

Jurnalul lui Chris. Weekend cu mama. 4


BLOG.
Deci, pentru toată lumea care ar putea să înveţe ceva din povestea mea, în primul rând mă numesc Cristina... sunt pe dava adică heroină de doi ani şi ceva, care a fost cam a doua sau a treia oară. În momentul acela m-am gândit: cred că cineva a inventat drogul ăsta special pentru mine. Aşa a început relaţuia mea cu heroina, alias davaua. Că aşa i se zice de fapt, dava. Ce să zic? Îţi ocupă toată viatza. Ziua ai job să faci rost, seara bagi. Nu ştii azi cum o să faci rost în trei zile. Mă rog, sunt multe poveşti. Cu davaua, nu mai ai mamă, nu mai ai tată, nu că eu aş fi avut, da' e o figură de stil.

Sunt sigură că fiecare are o poveste cu cum a început, şi primu de la care a luat, şi primele gânduri, de genul "asta nu o să mi se întâmple mie" , "încerc o dată şi gata" , "eu pot să mă controlez"... Şi mai ales pentru oamenii care au cunoscut alţi oameni pe dava înainte să înceapă şi ei să bage, şi au văzut cât de tare te distruge davaua, şi că nu e un drog ca oricare altul. Celelalte droguri îţi dau tripuri, davaua îţi dă numa suferinţă. Asta ca urmare, pentru că la început îţi dă prea multă fericire... cum să descriu... ar fi ceva de genu, dacă lsd-u de exemplu bagă realitatea să fie mult mai puternică, davaua parcă pune o ceatză, şi te face să simţi un fel de că te doare undeva de tot şi de toate. Practic, nu mai există nici o problemă, totu e ok, totu e departe de tine, corpu tău se simte perfect, e cel mai perfect trip pe care poate cineva să şi-l dorească, adică Nirvana. Lumea din jur nu mai există. De asta şi foarte mulţi copii distruşi bagă pentru că îţi dă fericire imediat şi nu trebuie să te mai confruntzi cu lumea, cu problemele, cu nimic, chiar şi dacă moare cineva lângă tine tu te gândeşti, a, uite, moare unu lângă minte, cred că ar fi ok dacă i-aş face la un moment dat respiraţie gură la gură, da, la un moment dat chiar o să fac asta puţin mai încolo, asta dacă mai gândeşti la modu conştient ceva, că poţi pe de altă parte pur şi simplu să stai şi să te uiţi la el cum se face albastru, dar mintea ta să fie în altă parte, adică să nu-ţi stea mintea la asta. Sau încă o fază că nu-ţi mai pasă ce crede lumea. Dacă de obicei îţi pasă că se uită lumea la tine că eşti nu ştiu cum vopsită, sau puii mei, cum se uită de obicei, pe dava poţi să fii şi în curu gol, chiar nu mai e nici o problemă. Poate să se uite şi poliţia. Nu chiar poliţia, da mă rog. Asta aşa, ca figură de stil.

Fumase heroină... dar nu-l interesa...părea un simplu drog atunci, mai mult de-atât nici nu ştia...
S-a dus acasă... şi s-a comoprtat ciudat
A doua zi la masă-a vomitat tot ce-a mâncat
Părintzii nu s-au prins, crezând că s-a-mbătat...
Când de fapt, venise pentru prima dată-acasă spart...

Oricum ar fi bine dacă ai reflexul deja făcut să fugi de poliţie, adică să funcţioneze de la sine. Pentru că altfel mai ales la noi, cu poliţia e un pic un pic mai complicat... La noi poliţia nu te apără, dă în cap. Şi mie mi-a dat în cap. Şi prietenilor mei le-a dat în cap. E un reflex al lor. Gaborii sunt în general dresaţi să ucidă, li se spală creierele la pregătirea obligatorie şi sunt transformaţi în pitbulli. Ei nu înţeleg că dacă bagi dava nu înseamnă nici că ai omorât un om şi nici pe de altă parte că merită să fii împuşcat, bătut cu bulanu sau mai ştiu eu ce. Sau, ca fată, să te violeze sau mai ştiu eu ce, pe motiv că oricum eşti o distrusă. Pentru mai mulţi oameni de fapt din câte am observat, oamenii pe dava nu mai sunt oameni. Ideea e că eu am avut faze să alunec ca şi cum îţi pierzi cunoştinţa în public de câteva ori şi m-a durut în cur, adică chiar nu era nici o problemă. Probabil o să povestesc mai încolo, când o să trec la povestea mea şi a experienţelor mele. Oricum un mare bullshit e ce se zice că marijuana e primu pas, sau faze din astea.
Marijuana, asta pentru toată lumea şi pentru oamenii care nu au treabă cu fumatul drogurilor de nici un fel, e un relaxant natural, făcut din plante, care nu dă dependenţă, şi care e interzis pentru că cei care conduc ţara şi lumea nu vor altceva decât să controleze şi să ne spele creierele. Nu are nimeni cum să îmi spună că nu îşi dau seama că dacă consumu de iarbă ar fi legal, atunci consumu de droguri tari de genu herioină ar fi mult mai scăzut. Este la calcul logic şi totuşi se pare că cineva acolo sus nu vrea să îl facă. Iarba e e de sute de ori mai sănătoasă şi decât alcoolul, dar faza e că ei o interzic pentru că dacă iarba ar fi legală toată lumea ar fuma iarbă şi nu ar mai bea nici dracu alcool ceea ce probabil ar face statul să dea faliment. Eu personal îi doresc din toată inima să dea faliment cu totul, şi dacă cineva o să aibă ceva de comentat, o să îi rog să îmi dea ID-ul lor de mess şi o să-mi spun părerea şi despre asta. Pot să spun că am văzut destul de multe lucruri în viatză şi am văzut destui oameni care au intrat în comă alcoolică sau şi-au distrus ficatul de la alcool în vamă, dar nu ştiu cum naiba nimeni nu intră în comă de la iarbă. Dar să ne reîntoarcem la dava, adică heroină.

OFFBLOG
Mă gândesc serios să-i bag ceară în nas ăsteia. Sau să o fac să se mute în alt salon? Faza naşpa e că daca o trezesc, o să înceapă să îmi povestească de visele ei cu Dumnezeu şi Isus Hristos şi totzi îngerii din cer care o vizitează în fiecare seară ca să o ajute să se lase de dava. Frate da ce asistentză specială ai tu, mai dă şi la altzii, nu-i tzine pe totzi pentru tine!! Adică lumea băleşte pe aici după metadoane, sau linge peretzii numa dacă li se pare că au văzut ceva alb pe gresie, da tu plm, îl ai direct pe Jesus live în fiecare seară. Bitch!â

Peste câteva ore îmi primesc prima ojă după o grămadă de vreme.

Focus.

O să fac cocoaşă pe deget de la scris la cât de strâns ţin pixu ca să nu i-l înfig ăsteia în cap.

Deci nu înţeleg ce face Glontz. Am ascuns un telefon în chilotzi ca să nu mă mai prindă, că nu au voie vezi doamne să sun pe nimeni dinafară. Şi trebuie să îl ţin ascuns că nu pot să îi dezactivez luminile şi se vede ca dracu când trece cineva pe lângă salon. L-am priodus de la o distrusă de vreo 14 ani pe sub mână, oricum nu mai are la ce să-l folosească că i-a adus mă-sa altu. O d-asta plină de bani, care probabil a vândut maşina lu tăticu pentru un colier de bile şi acuma face pe pisicutza la modu nu mami, n-am fost eu, drogurile m-ai împins! Yeah, right. Şi mâine o să-i vândă şi vibratoru lu mă-sa. CU banii de la mine o să-şi convingă vreo distrusă de prietenă să-i bage o seringă în croissant sau în loc de osu de la pui că aşa se practică aici. Chiar mi se rupe frate, fiecare cu prioritătzile lui.

Cred că mi-e foame. Adică cred că simt psihic nevoia să mănânc. Da' n-aş băga nimic în gură. Dar aş ucide pentru o ţigară. Sau mai degrabă de fapt o gumă de mestecat.
Ok. Poate doarme? E 8. Îl mai sun în 2 ore. La 10. Dacă doarme oricum nu o să se trezească de la telefon. O dată chiar l-am ars fără să-mi dau seama cu o ţigară şi nu s-a trezit. Lol. Şi a doua zi că băga-miaş p***, cine p*** mea mi-a făcut pizda asta pe mână, şi io mă căcam pe mine de râs...
Da, doarme. Dacă e 8 doarme sigur.

Măcar dacă aş avea o ţigară.

Nu... Mda. Nu. Nu ştiu ce vroiam să scriu.
Deci e ok dacă pot să mă concentrez să încerc să scriu până pe la 10. Ar trebui.

Saturday, April 10, 2010

walking on air.



O ador!
Genială.
Îmi place vocea ei.
Îmi place machiajul şi piercingurile.
Ideea cu păpuşa e cea mai tare parte din videoclip.
Cel mai inteligent videoclip.
Go Kerli!
(ştiu că la unii n-o să le placă, dar eu doar fac reclamă p'aci,dacă nu te-ai prins)

get on my horse!



Genial frate, GENIAL!
Baha, am leşinat de râs când i-am văzut scula calului.
http://www.getonmyhorse.com/

Oh, that's DIRTY!

Want some limonade?

Friday, April 9, 2010

Jurnalul lui Chris. Weekend cu mama. 3


Ce probmele am eu şi cum cred că s-ar putea rezolva...

1. Dependenţa.

2. Banii.

3. Casa. Cred că în ultimu an am schimbat 6 care per total. Deci că la modu propriu zis îmi trebuie o casă.

4. Că nu pot să stau cu Andreea mea cât de mult vreau, adică 48 de ore pe zi.

5. Şcoala. Nu suport şcoala. Deci nu mă duc la şcoală, deci nu pot să mă angajez.

6. Că nu pot să îmi stăpânesc nervii dacă văd pe cineva şi mă enervează. Că din cauza asta am intrat de 100 de ori în probleme cu gaborii.

7. Ceea ce mă duce în mod logic la problema număru 7: gaborii. Că i-aş împuşca practic pe totzi?

8. Maică-mea. O urăsc.

9. Unchiu-miu şi toată familia lui de handicapatzi. Şi pe ei îi urasc.

10. Taică-meu. Îl urăsc maxim.

11. Glontz. Nu îmi răspunde la telefon.

12. Datoria la Johnny. Asta e de fapt problema lu Glontz dar mă priveşte şi pe mine având în vedere că aş putea zice că unu îl cunosc pe Johnny chiar destul de bine, şi doi, Glontz e prietenul meu.

13. Glontz când e prost şi are impresia că face el nu ştiu ce şmenuri cu cunoştiintzele lui de biznis de la facultatea lui româno-americano-talibană.

14. Că am impresia că toţi oamenii sunt proşti.

15. Că am "impulsuri violente".

16. Minciuna. De la dava m-am obişnuit să mint pe toată lumea, inclusiv pe mine. Problema asta cred că poate să urce lejer în top.

17. Somnul. Nu pot să dorm.

18. Gresia din spital care mă enervează maxim. Simt că îmi îngheaţă ovarele cu totu numa' când o văd.

19. Că nu avem şi noi aici un parc în care să ne plimbăm, parcă suntem maimutze pe gard. Mă mir că nu au făcut şi gardu electric ca să fie filmu prost total.

20. Că nu pot să mănânc.

21. Că sunt nebună.

22. Că acum dacă tot am ieşit din sevraj aş încerca un shot de adio. Ultimul pe care l-am băgat era la nervi n-am întzeles nimic din el. Da' acum că tot m-am lăsat... Moment în care tot eu vin şi îmi zic: asta înseamnă că eşti proastă.

23. Că sunt proastă.

Mda, cam multe probleme. Ok. Deci rezolvarea la problemele mele ar fi:

1. Vointză. Gândeşte-te la Andreea.
Asta în paranteză fie spus trebuie să mi-o scriu tot pe perete acasă. Eventual o să fac o poză mare ca un poster cu Andreea, un A3. Unu în bucătărie, unu în biae, unu în cameră să se uite de peste tot.

2. Asta am mai zis că îmi caut un job. Luna asta.

3. Hmm... Nu ştiu încă. Ne mai gândim. Într-o vreme mă gândeam să locuiesc ilegal noaptea în magazinele de mobilă. Să mă ascund într-o servantă din aia penală pentru aşternuturi, şi să ies noaptea după ce s-a închis magazinu. Megatrip. Şi după aia să am o casă cu 20 de paturi duble, lol. Se mai poate dormi gen în băncile alea care au bancomatu înăuntru într-o cămăruţă, nu în perete afară. Se poate intra cu un card. Până la urmă, m-am săturat şi de combinatziile astea. Chiar aş avea nevoie de o casă adevărată, problema e că de câte ori am încercat de exemplu să mă stabilesc undeva de fiecare dată s-a terminat prost, asta e din cauza mea? Deci încă o problemă. Nu pot să mă stabilesc şi eu dracului într-un loc.

4. Ideea ar fi la modu că dacă chiar îmi iau un job luna asta şi îşi ia şi Glontz, atunci putem să facem bani ok, şi după aiua chiar cred peste câteva luni că putem să o luăm şi să o creştem noi. Faza naşpa e că Glontz urăşte copiii. Nu la modu că îi urăşte da' oricum nu e genu să se joace cu copiii sau să se filingească cu ei. Asta trebuie să o trec la probleme. Până la urmă îmi găsesc unu cu care să o cresc şi gata. Ar fi bun şi unu de la Politehnică, am auzit că âştia sunt aşa mai familişti.

5. Fuck the school.

6. Hmm... Să mă gândesc de două ori înainte să sar la scandal. Mai e şi tripu cu muşcatu limbii să-ţi treacă nervii. Mai e tripu că să mă gândesc la ceva frumos, de exemplu la 3 urşi polari. Să mă gândesc la Andreea înainte, când sunt pe punctul de a crea un nou scandal. Să-mi fac rost de un Ipod şi să-mi pun melodia mea pe repeat. "Fuck you, I won't do what ya tell me!!!" (Rage against the Machine - "Killing in the name" )

7. Hmm... Chiar nu pot fi împuşcaţi toţi?

8. Să o împuşcăm şi pe ea.

9. O cameră cu gaze plină de şoareci mutanţi programaţi să ucidă. Mai puţin Elena, mătuşă-mea. Ea e ok.

10. Scaunu electric.

11. Să... nu ştiu.

Nu ştiu, lista asta mă deprimă. Hai c-o să mai scriu şi mâine.

2 septembrie 2007,
dimineatza devreme

Am dormit puţin. Iar m-am umplut de draci.

Stau învelită în cearşaf zici că-s hot dog. Sau cold dog să fim mai exacţi. Am încercat să mi-l bag îmn urechi să nu o mai aud pe asta cum sforăie din lumea sfintzilor de acolo. Am fluierat la ea ca la vaci pe câmp nimica frate. Mă doare capu mă stresează aeru ăsta miroase a ceva genu medicamente. Nu pot să stau aşa să mă uit în gol toată ziua şi oricum dacă mă gândesc că nu nici 7 şi mai am aproape 17 ore întregi de privit gresia până se presupune că adorm din nou ca să mă trezesc după aia în maxim 2 ore şi iarăşi să stau ca cucuveaua să îi ascult ăsteia fosele nazale atunci chiar încep să cred că la dezintoxicare cel mai tare te învatză cum să vrei să te intoxici la loc. Aş putea desigur să mă plimb dar vai o plimbare în curte mi-ar ocupa cam 7 minute din zi asta dacă acopăr curtea în lung şi în lat. Sau de ce să stau pe o bancă să mă uit în gol acolo nu aici la presie, dincolo de gardul care ne tzine la adppost de pericole. Bag p**a că iar mă aberez.
Da ce câcat să fac altceva aici.
Mai vine aşa câte un frison să mă mai amuz şi io.
Vomitam mai mult din obişnuintză şi mai mult apă. N-am mai mâncat aşa mult.
Că nu am chef.
Nu am eu chef.
Vai ce vomă mi-a venit în cap mel aia cu nu am chef azi n-am chef de nimic ne vedem joi trag doi blugi pe mine şi mă piş pe tine.

Listele alea mă bagă în depresii. De câte ori mă gândesc să rezolv o problemă mai apar încă zece probleme aşa că bag p**a nu mai mai gândesc deloc.

Dar... idee venită în timp ce mă zbăteam în pătură încercând să adorm... Mă gândesc la modu cel mai serios să fac un blog frate să scriu gen experientza mea cu davaua luând-o aşa de la începuturile începutului să scriu aici genu să-mi fac din nou filmu cum a început cu cine şi aşa mai departe şi să scriu ca o poveste, ca şi cum ar fi povestea mea, de exemplu. Lol, care de fapt chiar e povestea mea. Că oricum lăbarii ăştia le e frică să audă de dava se mai aude aşa la modu mamă eperientze cu droguri ce tare ejti coaie ai pus pe net gen tripu tău pe acid ai tupeu în tine dar la modu cu davaua nu prea. Heroina e chestia aia de o face pe Amy Winehouse să intre şi să iasă de la rehab, şi pe Sişu intre şi să iasă de la puşcărie. Cam atâta se ştie, în rest... totu e la modu - Ce faci ma? Uite bine, mă duc să fac nişte cumpărături de la Bila. Aha... bine, cumpărături plăcute. O Bilă albă pentru cine întzelege ce-am vrut eu să spun aici. O după-amiază cât mai frumoasă alături de cei dragi.
Şi să scriu totu, cu primele filme şi tot, şi după aia când ajung acasă să pun pe net ca un blog să îmi dea lumea şi commenturi dacă vor. La modu poate unii chiar au nevoie să vorbească dar nu au cu cine pentru că la noi e mare ruşine, intri în top ruşinică direct dacă mărturiseşti că te droghezi ptiu ptiu ptiu şi nu oricum, că te droghezi cu heeerooooiiiinăăăăă. Să nu spui cuvântu că te-a luat dracu nu mai vor să se joace cu tine. Eşti zombie. Du-te şi te joacă cu ceilalţi zombie numa nu te atinge de noi. Dă-vă dracu ce credetzi că heroina se ia prin atingere?

Am văzut reactzii extreme aprop de faza asta cu reactzia de la să te bocească ca si cum deja ai fu murit până să arunce cu găleata de apă sfintzită pe tine până faci şi pneumonie sau să îţi dea pur şi simplu delete la modu - Ăla, mă? Nu frate că ăla o arde pe dava, e un terminat. Ter-mi-nat. Adică gata, s-a terminat cu el, pentru el s-a ter-mi-nat distracţia. Duceţi-l la reciclare.

Scriu aici tot tripu şi acasă pun pe net, să vedem dacă măcar o să am vreo reactzie sau o să mă facă toată lumea gunoi drogat cum m-am obişnuit deja. Oricum, măcar să vadă cine trebuie să vadă că totuşi dacă ai vointză şi control, chiar se poate să te laşi. La modu cel mai serios.
Sper să fi plătit cineva netu.
Da' cine dracu să plătească netu', mama din mormânt?
Cred că asta cu mama din mormânt nu merge pentru că mama iată nu a murit chiar dimpotrivă, aşa cum nu merge nici expresia plm pentru că eu nu am p**ă dar iată le foloesesc totuşi pe amândouă.
Să nu uit să trec pe prima listă: de plătit netu.

A venit toamna
Suntem în septembrie 99
S-a-ntunecat de mult afară, şi-a-nceput să plouă
E vineri seara,
Ştii şi tu...

Asta ca introducere. Toţi care trebuie ştiu melodia asta. O să pun mai încolo şi restul versurile pentru cei care n-o ştiu, oricum sunt pe net.

Deci acuma ar începe... încă o poveste.

Aceasta este încă o poveste despre...
Un copil ce nu mai este
Peste el s-a pus de mult pământ...
Iar la morâmnt nu vine nimeni
Şi tovarăşii lui nu-l mai plâng...
(Nimeni Altu' - Încă o poveste)

Vă transmite din lumea mortzilor... queen of the damned, Bucureşti 2007. Cristina, ai legătura. Lol.

bulaaaaaaaan.



Cel mai genial om posibil.
Doar respecte pentru munca lui.
Îl pot imita pe c8il.
www.ungurubulan.ro
Ascultaţi doar câteva din primele sezoane şi o să faceţi pe voi de râs.
Respect, dude. ;]

Poate unii nu înţeleg nimic din unele sensuri ale cuvintelor, deoarece "Unguru Bulan" e unu din Baia Mare, genial, care foloseşte cuvinte tradiţionale din ardeal.
Ah, şi maghiara. La care sunt şi eu varză.

I'm so dark. I'm so emo.


Mi se pare cea mai genială melodie posibilă.
Ăla e genial. Nu pot pune video. Caută "I'm so emo song".

Versuri geniale!
Prea geniale.
Şi amuzante.
I'm so dark.
I'm so emo.
I'm so dark.
I'm so emo.

I'm so dark.
I'm so emo.

Sometimes I like to watch you change.
I'm so emo.

I can meditate for 4 or 5 hours.
I'm so dark..

I'm afraid of milk, and I don't take showers.
I'm so emo..

It's fun to pretend my eyes have lazers.
I'm so dark..

Your mace won't work and neither will your tazers.
I'm so emo..

I'm not just emo, I have special powers.

I'm into bondage and I love golden showers.

I'll write you a crappy poem instead of giving you... flowers.

And it won't even rhyme because I'm so emo..

[pause]

I'm so dark...
I'm so emo.

I'm so dark...
I'm so emo.

I have few emotional problems.
Nobody really... understands me.

I have a few.
I have a few.
I have a few.
I have a few.

[mix "I have a few" "I'm so emo." "I can meditate"]

I can meditate for 4 or 5 hours.
I'm afraid of milk, and I don't take showers.
It's fun to pretend my eyes have lazers.
Your mace won't work and neither will your tazers.

Respect, dude!

tongue piercing.


Piercinguri în limbă. Durere? Nu. Tortură? Nu.
Cică doare. Da' nu doare. Nu mă doare. Cel puţin nu mă doare deoarece am doar de câteva ore aşa ceva în limbă.
E verde. Iubesc verdele. Iubesc piercingul.
Nu pot vorbi. Sunt sâsâită. Ai face pe tine când te-ai vedea cât ma chinui să pronunţ "mississippi".
Am încercat să mănânc, dar nu pot. A naibi pierce.
Pain.
Simţi doar o împusătură. Asta dacă eşti deştept şi te gândeşti la limba ta.
Nu am voie să fumez. Eu mor. De fapt, nu o să mor. E doar o expresie. O să mor de bătrâneţe sau călcată de o broască.
Vreau tijă scurtă. Asta îmi ajunge până în ceru gurii.
Nu am voie să mă joc cu el.
Nu am voie să mănânc lactate. Adio activia! Mi-a părut bine! Sayonara.
Nu pot mânca fruce! WHAT?! O să stea merele din bucătărie de formă acolo până pot mânca calumea.
L-am făcut pe gratis. De fapt, l-am făcut pe o ţigară. Dar nu pot să-mi iau ţigări ca n-am bani.
Vreau bani.
Vreau tobe.
Dar asta n-are legătură.
Fac eu o altă listă.
Cândva..
Acum revenind la piercing.
Am citit prea multe. Muult prea multe.
De ce? Pentru că faceam pe mine înainte să mi-l pun cu adevărat.
Îl vreau din 2007, la salon, dar salonul e muist şi nu face la puştoaice de 14 ani.
Mi-am bătut capu să aflu ce fel de branula trebuie. Gri. Verde. Portocalie. Am luat gri. Eu voiam rainbow.
Câcat.
Vreau să treacă astea 3 zile.
Vreau mere.
Vreau îngheţată!
Vreau să mânc. Că nu pot să mânc.
Pain. Pain. Panică. Panică.

Durereee.
I'm so dark.
But I'm not so emo.

Jurnalul lui Chris. Weekend cu mama.2


Continuarea. xD


Cred că nu răspunde la tel pentru că priza e prea departe de pat şi dacă pui tel la încărcat şi uiţi, după aia nu te mai ridici de pe pat tocmai până în cealaltă parte a camerei.

De cumpărat unu triplu!! Iată. Totul se poate face cu puţină organizare. Cu buton roşu.

Când ies de aici primul lucru e să o văd pe Andreea. O visez nonstononstop. Şi mereu panică panică panică pentru ea să ştiu ce face să ştiu că e bine. Şi tot timpu în momentu când mă vede, mamă, zici că e gata, innebunim de bucurie amândouă.

Număru trei - joburi. Îmi iau foarfecă, îmi iau marker, îmi iau toate ziarele. Fac un ness. Mă pun pe căutat. În patru zile găsesc ceva soto. Poate chiar ceva ce mi-ar plăcea mă gândesc... ceva cu hairstyling. Sau câini. Sau în zona asta.

Oricum trebuie să iau o hotărâre totuşi să mă vopsesc brunetă.

Andreea

Curătzenie genreală.

Triplu ştecher cu buton.

Job.

Asta ar fi lista cu ce îmi propun pe următoarea lună.

Deci nu-mi vine să cred că mă simt şi io în sfârşit un pic mai bine. Prima oară când nu-mi vine să vomit iară că printr-o minune nici nu mai plâng.

Prima oară când aş fi chiar în stare să zâmbesc, dacă aş avea la cine.

Chiar
nu sunt o hateritză. Totzi foştii prieteni subliniez foştii prieteni mă numesc hateritză. Iar eu ce să le răspund? Le răspund: asta înseamnă că eşti prost.

Mă pun să dorm că m-am epuizat cu atâta scris.

1 septembrie 2007,
peste câteva ore


Nu pot să cred că asta tot insistă să mă vadă. Nu se poate aşa ceva. Iar a venit în vizită. Am simţit-o şi pac botu-n pernă. Şi asistenta - îmi pare rău, Cristina doarme. Venitzi mâine. Whaaat?? Şi mâine frateeee?? Ăştia vor să mor aicea cu ei de gât?

Vreau acasă!!!! A-cum!!! L-am sunat pe Glontz, tot nu răspunde.
Am nevoie să-mi aducă măcar nişte chestii de acasă. Un Ipod ceva. O carte ceva. Un sudoku nu ştiu... Nu pot să stau aici şi să mă uit aşa pe peretzi. E aiurea.
Mă bagă în panică maximă peretzii ăştia.
Faza asta de spital, adică la modu că eşti bolnav, şi mai sunt şi altzi bolnavi cu tine, şi eu sunt şi claustrofobă. Mă termină peretzii, mă termină pătura că mă întzeapă, pur şi simplu îmi vine să arunc cu toate de pe mine.
Da' chiar cred că pătura asta frate nu ştiu deci sunt unele pături care sunt ok şi unele care chiar nu sunt ok asta nu e ok pe bune.

Sau poate e de la droguri.

Culcat soldat.
La început totuşi ţin minte că aveam altă pătură, poate când te trec la zona safe după ce a trecut sevraju, îţi schimbă şi pătura.

Chiar îmi imaginam că o să fie mai hardcore adică la tot ce am auzit de faza asta cu sevraju de la dezintoxicare...

Dincolo că te doare parcă dă cineva cu cărămizi în tine încontinuu vreo 5-6 zile n-aş avea ce să zic. Dacă eşti obişnuit cu durerea merge treaba.

Personalu' ok... Mă rog colegii de suferinţă nişte davaişti ce dracu să mai zici nici nu îi bag în seamă că ştiu eu ce vreau eu mai bine şi până la urmă n-am venit aici să-mi fac prieteni. Şi plus vorba aia ştiu eu foarte bine ce persoană sociabilă sunt.

Da, deci recapitulare, sunt la Obregia, am ieşti dintr-un sevraj, am făcut OD (overdose) la ţară lângă casa lu bunicu... Da nu OD, că OD aşa am mai făcut io în viaţă, nu, asta a fost mama şi tata OD-urilor.

Maică-mea care a plecat din ţară când io aveam 3 ani s-a întors acuma, pentru că mătuşă-mea a avut un atac cerebral. Mătuşă-mea e paralizată şi nu mai poate vorbi. Bunică-meu e aproape senil. Unchiu-meu vrea să îi fure casa lu bunică-meu. Eu care fugisem de peste 3 ani de acasă m-am trezit din nou în această ciorbă. Nervii mei nu au rezistat. Mama insistă nu ştiu de ce să mă vadă şi să vorbească cu mine. Iar prietenul meu Glontz nu îmi răspunde la telefon.

A, uitase, prietenul meu Glontz are o datorie de 10 000 de euro la unu din cei mai mari dealeri din Bucureşti. Motiv pentru care şi-a luat-o grav săptămâna trecută în pasaj la Universitate, adică i-au spart unii faţa în budă în pasaj. Şi de ieri de când l-am văzut aici ultima oară la vizită nu-mi mai răspunde la telefon.

Iar eu stau într-o cameră într-un spital şi mă întreb dacă e un trip prost sau asta chiar e ce mi s-a întâmplat în ultima săptămână.

Cred că o variantă mai bună este totuşi că nu aude telefonul.

Aici e super. Cel mai bun mediu să te laşi de heroină. Unii pacinetzi urlă majoritatea se bat şi în general dacă ieşi la plimbare în curtea interioară ai toate şansele să dai printre pacientzi de un dealer cu vreo trei bile în chilotzi. Dar până la urmă, cum zice domnul doctor, pentru care chiar am respect, e o chestie de ce vrei tu să faci în viatză.

Am văzut pe net mâinile altora care bagă la modu mâini cangrenate. Am văzut şi unii care îşi băgau şi în p**ă, că nu mai găseau locuri. Sexy, ce să zic.
Eu mi-am băgat în picior, în mână normal, dar cel mai des în picioare că nu se vede, şi e adevărat de câteva ori în gât. Da acuma la ce pizdă mi-am făcut pe mână, chiar nu sunt deloc mândră. Doctoru face - semnde de bună purtare... N-am văzut numa pe net, adică am avut şi prieteni care se făceau grav de tot, gen nu mai vedeai nici un loc liber pe mâini, da pe net am văzut mâini chiar cangrenate în puii mei... şi aici am văzut unu aproape cangrenat care nu cred că mai scapă. La modu că probabil o să-i taie mâna. Fraier. Adică nu l-am văzut, mi-a zis asistenta de el. M-aş sinucide direct. De fapt, nu m-aş sinucide niciodată. Asta e o dumă genu amintiri după sevraj. Îtzi vine să te sinucizi la modu pe bune de cel putzin la modu pe bune de cel putzin zece ori pe zi da până la urmă îtzi dai seama că era doar un trip.

Mintea mea e mai deşteaptă decât nevoia. Pumnii mei minte nu are.



To be continued..

Jurnalul lui Chris. Weekend cu mama. 1


Mă plictisesc, aşa că postez cartea. ( nu toată de odată )

Jurnal (Septembrie 2007)

I. Spitalul Obregia

1 septembrie 2007

Scrie.

de ce.

...

hate.

oboseală.

Încearcă.

O să mă pârăsc singură la doctor dacă mă mai lovesc sau mai am impulsul să mai lovesc pe cineva.
Impulsuri violente provocate de starea de sevraj, stări de agitaţie, despresie. Mi s-a spus să mă aştept la toate aceste lucruri. Am primit nişte foi. Să scriu, că face bine.
Deci scriu.
Asistenta mi-a zis că dacă nu vreau să fac nişte liste ca să îmi pun ordine în gânduri. Unu, ce îmi propun eu să fac luna asta după ce ies de aici. Doi, ce probleme am, pe rând. Trei, rezolvări posibile. La probleme. Parcă sunt la matematică.

Ce ciudat că încă trăiesc. Ole, ole. Într-un fel mă aşteptam să fie mai rău.

Andreea. Vreau să o văd pe Andreea.

Şi mai vreau să îmi răspundă Glontz la telefon.

Cred că azi e prima zi în care chiar nu am vomitat din oră-n oră.

Deci victorie.

Control.

Vointză.

Andreea.

Chris+Andreea.

Singuru lucru care îmi fute filmu - invidia asta din Spania. Vine cu ochii ăia belitzi de teckel spaniol... sau ce dracu câini or fi având ăia p-acolo.
Se uită la mine şi tot ei îi pişă ochii.
Adică parcă ar fi vina mea că a plecat acum 15 ani din ţară. Ai plecat, la revedere. Shalom. Du-te-n p**a mea.
Ce ciudată că nu-mi vine să scriu pulă aşa uşor cum şi zic.
E una în cameră cu mine... zici că a violat-o legiunea străină şi acum tot ea îi cere iertare lu Dumnezeu pentru păcate. Iartă-mă Doamne n-am ştiut ce făceau.

Mâine o să-mi fac unghiile. Asistenta a zis că îmi aduce mâine mai multe testere cadou.
Asta pentru că sunt cuminte şi nu îmi bag pixul în picior.
Măi ce fetiţă frumoasă şi cuminte avem noi aici.
Ceilalţi vor să o violeze seara când trece pe holuri.
Urlă că îi iau gâtu dacă nu îi lasă să bage un ultim shot. "Vorbesc eu cu tovarăşii mei fă să te aştepte să-ţi dea sângele când ieşi din tură fmm de handicapată!!" E obişnuită. Nu i-am zis că io am intenţionat să îi infig pixu în gât de vreo 2 ori şi să fug pe coclauri. Dar uite m-am controlat.
Toată lumea se controlează.

Îmi propun să: să spăl foarte bine toată podeaua şi toţi pereţii acasă.
Mult, mult prea mult jeg. Şi peretzii ăia aiurea. Cu desenelea ela. Am şi zis: Glontz noi stăm într-o cocină? Cine a făcut vomele alea pe pereţi?
El zice că erau de când ne-am mutat. Eu nu cred aşa ceva. Eu tzin minte în mod special un prieten al lui Glontz care era la pictură. Care venea la noi în mod special ca să îşi bage în venă că la el acasă se prind părintzii.
Oare toată viatza o să mă urmăreasca chestia asta să vină lumea să bage la mine acasă că la ei se prind părintzii?
Eu cred că ăla a făcut desenele alea infecte de pe peretzii noştrii, că e la facultatea de pictură. Glontz şi evident minunatzii lui prieteni.


Atât pe azi. :]


Cea mai stres melodie.


Titlul de cea mai stres melodie posibilă este:
MORENA!
De Tom Boxer şi o piţipoancă.
Nu dau mare importanţă numelui.
Nu ştiu cum naiba poate asculta cineva stresu ăsta de melodie.
"Morena,morena, i give you my love".
Zău, nişte versuri pe măsură la ce poponărie de melodie au produs ăştia.
Eu deja stiu melodia pe de rost, datorită minunaţilor mei prieteni, care mă înnebunesc cu melodia asta.
Mai bine mă stresau cu Pitbull, da' nu MORENA!
Mă piş eu pe ea morena.
Îmi trebuie dopuri de urechi, are cineva?

weekend cu mama.


Weekend cu mama.
Singura carte şi film care m-a marcat.
Ca să mă fac înţeleasă, în film este vorba de o fată, Chris, care la vârsta de 3 ani a fost lasată de mă-sa la unchiu ei şi la vârsta de 13 ani a fugit de acasă. Eu o înţeleg, că doar unchiu ăla a ei era un pămpălău. "Mda, gluma preferată a lu unchiu-miu auzi cristino ştii cum e sexu prima dată? ca durerea de măsea. Ştii de ce? Te doare, da nu vrei să ţi-o scoată!!!, băga-mi-aş picioarele-n capu lui. Şi fazele alea cu fusta, băga-mi-aş picioarele-n el de libidinos. Nici nu înţelegeam atunci, mai târziu mi s-a făcut filmul, de ce vroia el tot timpu să mă vadă în fustă că vezi doamne o fată nu e frumos să umble în blugi că o urâtzeşte fmm de handicapat burtos." Keep going on, Chris!
Asta era doar o fază preferată de a mea din carte.
Mai sunt sute, dar o să încerc să le bag pe cele mai importante într-un singur post.
Ca să mai explic şi pentru uameni care n-au auzit de acest film.
După ce mă-sa s-a dus în Spania, aia a stat la Sandu, unchiu ei, şi după ce a plecat de la Sandu, s-a dus la un concert unde s-a futut cu unu, a rămas gravidă şi a născut-o pe Andreea, o scumpete de fetiţă.
După 3 luni de la naşterea lui Andreea, tatăl ei, M2, a avut un accident de motociclete, şi a murit. Dumnezo cu mila. Chris a dat-o pe Andreea la un centru de plasament pentru că nu o putea creşte singură, fiind şi o dependentă de heroină, sau cum spune ea, dava.
Dacă am timp o să scriu şi cartea pe blog, doar dacă am timp.
Chris l-a întâlnit pe Glontz. Actualul ei prieten, care se folosea de ea. Mă-sa fiind bogată, şi el având datorie de 10.000 de euro la Johnny, se folosea de ea.
Bă, ce pula mea tot zic? Să revin la carte.
"Vă transmite din lumea mortzilor...queen of the damned, Bucureşti 2007. Cristina, ai legătura. Lol. "
O să public şi ceva din carte. Da' mai încol.

helău.

salut. ;;)
am făcut acest blog din pură plictiseală, deoarece nu am ce face şi m-am gândit să scriu şi eu ce îmi vine prin minte, aşa că here we go!
apăi, eu sunt anca, mi se spune ancutsa, nume pe care eu îl urăsc din toată inimia, aşa că pe net mai mult mă prezint cu denisse. am făcut de curând 16 ani. şi nu contează de unde sunt.
dacă vrei să mă cunoşti mai bine, nu ai decât să citeşti ce voi publica pe blog. pentru că altă cale chiar nu ai. sau ba da! cauţi idu meu şi nu-l găseşti, deci baftă la aflat mai multe despre mine.
pa.