BLOG
Ceea ce s-a întâmplat când am început să fumez heroină a fost că mă plictisisem de celelalte droguri şi vroiam să încerc altceva. În perioada aceea, prietenul meu de atunci, M1, care era cel mai bun prieten al prietenului meu care murise, M2, se reîntorsese la ac, după o perioadă în care se lăsase. Eu nu mă gândeam la ac, dar ştiam. El îşi făcea în venă de faţă cu mine, iar eu doar fumam.
A început ca un extaz continuu, după ce prima oară nu am simţit nimic şi am început să vomit, după aceea, peste câteva zile, am vrut să încerc din nou. De data asta şi-a făcut efectul. În perioada aceea, petrecând mult timp cu acest băiat ai cărui părinţi erau foarte bogaţi, aveam bani şi deci heroina chiar nu lipsea din casă. El fusese certat o perioadă mai lungă cu părinţii lui, şi fugise de acasă mai multă vreme. Cu tatăl său nu vorbea deloc, doar cu mama. Mama lui îl iubea şi nu suporta să nu ştie de el mai mult de o lună sau două, mereu îi dădea bani, şi chiar şi când ştia că ia droguri, nu rezista să nu îi dea bani. M1 îşi iubea şi el mama foarte mult şi nici el nu putea să ţină o supărare mai mult de două luni, deci chiar dacă se certau la cuţite, după aceea în maxim două luni se împăcau la loc, şi ea îi dădea bani din nou. Ba chiar ţin minte când a aflat că îşi injectează, i-a dat bani de două ori mai mulţi, pentru că era terorizată să nu ia SIDA de la seringile altora, şi îi dădea să aibă şi să îşi ia seringile lui. Cumva, am invidiat întotdeauna relaţia lor, mai ales că M1 nu era deloc un fiu comod. La un moment dat mi-a povestit chiar că i-a pus marijuana în ţigări mamei lui, când era puşti. Ea îl trimisese să îi cumpere ţigări din piatză, iar el a vrut să se distreze şi i-a pus mamei sale marijuana în ţigări, deşi ea nu fuma.
Oricum, pornisem de la faptul că eu şi M1 aveam încontinuu bani. Deci heroina nu lipsea din casă. Eu nu locuiam împreună cu el, stăteam la o prietenă S., la care stătusem şi la început când am fugit de acasă. Dar de câte ori mergeam la el, după ce fumasem la început heroină, aveam sentimentul că iarba mă enervează şi că nu e bună de nimic, era ca o jucărie pentru mine. Şi fără să îmi dau seama, toată ziua mă gândeam numai că o să ajung seara la el şi că o să fumăm nişte dava. Încă nu îmi dădusem seama că sunt dependentă şi nu simţeam decât plăcerea. Era o stare de bine pe care o împorţeam cu prietenul meu, şi îmi era de ajuns. În perioada aceea, mă liniştea să ajung la el şi orice prostie am fi făcut, chiar şi dacă doar stăteam şi mâncam seminţe împreună, era de ajuns pentru mine, mă simţeam împlinită. Când am încercat să îi povestesc prietenei mele despre această nouă descoperire din viatza mea heroina, ea a început din secunda 2 să se uite la mine ca şi cum aş fi fost un monstru şi imediat am simţit că s-a produs o ruptură între noi care nu va mai putea fi niciodată reparată. Era un prim pas spre a deveni un zombie. De aceea am ajuns până la urmă să mă cert cu prietena mea S., şi să mă mut până la urmă la prietenul meu M1. Şi aşa m-am apropiat încet încet de prima mea experienţă cu acul...
Ţin minte cum îi priveam trusa cu ustensile cu aceeaşi curiozitate ca atunci când îi priveam pe V. şi pe nevasta lui, cu luni în urmă. Ţin minte că de câteva ori l-am ajutat, când el îşi băga în venă, să îi ţin toate ustensilele pentru că el uneori din cauza drogului nu îşi mai coordona bine mişcările. Ştia să îşi facă injecţia perfect, dar uneori avea probleme pentru că nu îşi găsea o venă bună. De câteva ori deci, l-am ajutat să îşi facă, şi ţin minte cum prieveam împreună cu el care venă e mai bună şi îl ajutam să îşi găsească locul perfect să îşi bage acul.
Când mă uit înapoi, îmi dau seama că eram şi speriată pentru că de câteva ori nimerise greşit şi îi rămăseseră nişte urme foarte urâte pe mână, care pur şi simplu îmi făceau rău când le vedeam. Eu numai când vedeam sânge mi se făcea rău. Ţin minte că avea un tatuaj şi că a fost foarte nervos când şi-a dat seama că şi-l stricase din cauza faptului că nu reuşea să îşi nimerească venele. Aşa că am început să îl ajut, eu îi ţineam şiretul şi el reuşea să îşi găsească vena şi locul potrivit. Dar în continuare aveam o problemă dacă era vorba de ac şi piele mea, deci eu doar fumam, iar el îşi injecta, şi apoi săteam împreună. Ţin minte că între timp mă mai surprindeam uneori, când mă mai duceam la baie, sau când mă îmbrăcam, că îmi priveam mâinile şi încercam să urmăresc unde se văd venele pe sub piele. Aveam pielea albă, dar venele nu se vedeau foarte clar.
Uneori mă suprindeam uitându-mă la venele altor oameni, era un joc numai de mine ştiut, le cercetam mâinile şi mă simţeam ca un detectiv, unii aveau venele foarte ieşite în evidenţă, la alţii nu se vedeau deloc. La alţii se vedeau venele de la baza gâtului, atunci când se enervau sau făceau crize de isterie. Fără să-mi dau seama, cu acest joc am dezvoltat un fel de al şaselea simţ, care într-un fel mi-a folosit foarte mult, dacă pot spune aşa, când am început eu să bag, pentru că un lucru foarte important este totuşi să îşi găseşti vena cum trebuie.
OFFBLOG
Adevărul e că ar trebui să îmi facă cineva statuie într-o zi, zic io. Una de aur, cu părul vopsit în toate culorile, exact la Universitate. Şi să-mi curgă numai MDMA din sfârcuri. Hahaha. Metalol. Pentru totzi drogatzii capitalei. Să se cheme sfânta Cristina şi să se adune totzi şi să-mi citească jurnalul, la ani şi ani după ce o să mor eu, şi să-şi dea foc la seringi în fatza TNB-ului.
În juma de oră o oră îl sun pe handicapatu ăla, să-k ia dracu şi pe ăsta de prost că mi-a distrus nervii. Nu mai pot. Asta mica Tereza stă şi se uită pe fereastră parc-ar vrea să leviteze. Ho fă că nu ieşi prin tavan stai liniştită. Nu mai pot, m-au luat totzi dracii, nu ştiu de ce.
Aşa. Să revenim. Prima oară când mi-am injectat heroină.
Prima oară când mi-am injectat heroină era... o zi de toamnă, şi frunzele galbene cădeau, şi păsările zburau spre ţările calde, băgamiaş p... în aripire lor.
Să revenim.
BLOG
Prima oară când mi-am injectat heroină a fost la ceva vreme după ce fumasem prima oară, şi înca nu eram conştientă de dependentză, pentru că de fapt în ultima lună fumasem aproape în fiecare zi. Avusesem o zi mai proastă şi am ajuns acasă aşteptând ca de obicei ritualul care mă liniştea atât de tare... Prietenul meu primise bani pe card şi avea seringi noi. L-am întrebat dacă nu are chef să îmi facă şi mie o dată în venă, să văd cum e. El mi-a zis că da, şi am aşteptat cu emoţie să îşi facă doza. El mi-a zis că da, şi am aşteptat cu emoţie să îşi facă doza, şi apo să îmi facă şi mie.
Eram aproape nerăbdătoare, şi parcă îmi crescuse pulsul aşteptând. Priveam cum acul pătrunde în vena lui, şi aşteptam cu nerăbdare. Când mi-am pus cureaua, inima îmi bătea atât de tare că am crezut că o sa fac infarct. Apoi, după înţepătură, am simţit în cateva secunde că nu mai pot să ţin ochii deschişi, că fruntea îmi este acoperită deodată de sudoare şi heroina îmi intra în creier dintr-odată. După ce efectul a trecut, ştiam că nu o să mă mai întorc niciodată la heroina fumată, şi că de acum încolo mă voi injecta. Am râs impreună cu prietenul meu peste câteva ore, când nu mă mai puteam opri din scărpinat...
OFFBLOG
L-am întrebat - de ce? De ce nu ai încercat măcar o dată să zici nu te atinge Cristina. De ce, dacă ştiai atât de clar în ce mă bagi? Nu te-am băgat eu, parcă aud şi acum. Nu te-am băgat eu, se vede pe fatza ta. Ce? Că eşti oricum distrusă de viatză şi era o chestie de timp până să ajungi la dava. De ce nu i-am spart fatza atunci? O întrebare retorică. Pentru că se pare că nu întotdeauna mai bine decât să dau în altcineva mi-am dat mie îmi cap, cam nasoală optziune, nu? Urăsc să tragă altzii concluzii pentru mine, şi chiar dacă am avut o viatză megafutută, frate, e viatza mea, ştii adică de ce nu-ţi vezi tu de viatza ta şi căcatu tău şi tragi tu concluzii despre ce distrusă sunt eu? Că nu m-am apucat de hero pentru că sunt distrusă, şi nu, nu o ard cu depresii, şi nu, nici măcar nu m-am tăiat pe mâini o singură dată la câte căcaturi mi s-au întâmplat, şi chiar şi dacă m-aş fi tăiat tot căcatu meu era, de fat.
Mi-au venit totzi dracii.
Şi da NU E NIMIC ALTCEVA CARE SĂ MĂ CALMEZE DECÂT UN MARE SHOT DE DAVA. Da asta n-o punem pe blog că facem poftă la copii, nu?
M-am pridicat şi am făcut câţiva paşi până la fereastră că mă enervasem.
Glontz evident nu răspunde. E unu.
O să încerc să dorm.
Nu pot să dorm. Am o faţă zici că-s moartea. Nu mai am chef să scriu oricum scriu numai aberatzii. A-bee-raa-tzii. Cristina şi aberatziile ei.
Eu cred că pe femeia asta au plătit-o serviciile secrete să vină şi să îmi facă creierii franjuri, e exact ca şi picătura chinezească. Vine stă un pic nu cere prea mult doar stă aşa lângă pat şi se uită lung la mine şi parcă îi simt privirea ca o rază aser în ceafă. Dacă e de fapt un robot?
Oricum am simţit-o în ultimu moment eram la geam, am auzit paşi pe coridor şi mi-am dat seama că s-ar putea să fie ea, am tăiat-o în pat şi m-am făcut că dorm. Asistenta a venit mi-a pus mâna pe umăr şi face - a venit mama ta să te vadă. De câte ori să-i explic că ASTA NU E MAMA MEA. Mama mea... au răpit-o extratereştrii la naştere şi au dus-o într-o peşteră undeva departe de lume şi i-au pus garduri electrificate ca să nu mai caute niciodată. Şi ca să facă experimente pe ea.
M-am prefăcut că dorm şi i-am zis că prin somn aşa că nu mă simt bine, să vină să mă vadă mâine. Pariun că nu-mi mai dă nici o ojă. Am simţit-o pe aia în secunda în care a intrat în cameră s-a umplut camera cu un damf de parfum zici că şi-a turnat o canistră pe ea, poate scapă unu naibii vreun chibrit aprins să scape lumea de o povară.
Deci când eram la tzară îmi venea să borăsc numa când mă uitam la ea. A încercat să vorbească cu mine gen de la mamă la fiică, şi a avut tupeu şi să comenteze că a ginit faza cu davaua, că m-a găsit cu ustensilele sub nuc. Tocmai băgasem un shot şi stăteam şi a venit, şi vezi doamne mare dragedie, cică tu te droghezi? După aia. Zice, heroină? Şi io zic nu, calciu, că am oasele slabe. Hahaha. Ar trebui să ştii că doar eşti mama, nu?
Sunt tare curioasă cum arată frătziorii mei vitregi, adică dacă chiar există şi nu e doar un trip din asta de cover genu am o familie în Spania, chiar m-aş amuza să mă duc cu ei aşa la un gigi să vorbim despre viatză să văd dacă seamănă vreun pic cu mine. Dar vai ce să vezi, ei nu ştiu că eu exist.
Poate şi ei sunt pe dava pe ascuns. Poate toată lumea ia dava pe ascuns. Toată lumea ia dava şi toată lumea minte pe toată lumea 24 din 24 şi toţi încearcă doar să facă rost de câţi mai mulţi bani pentru cât mai multă dava. Ăia cu petrolu, fotomodelele şi producătorii sunt davaişti din ăia mai inrăitzi şi de aia au foame aşa mare de bani. Lol.
Cică -poveste- când m-a făcut i-a fost mult prea frică şi vezi doamne "nu era pregătită pentru un copil". Poate să-mi explice şi mie cineva chestia asta să nu fii pregătit pentru un copil? Adică ce anume trebuie să îi pregăteşi, un imn de bun venit şi nu ţi-a invătzat textu sau cum?
